Însemnele heraldice

 


Caransebeşul a avut sigiliu propriu din cele mai vechi timpuri, pentru că într-un atestat din 1457 se face referire la acesta. Cel mai vechi sigiliu cunoscut este din anul 1503 şi avea imprimată inscripţia «Sigil Civitas Caransebesiensis 1503».

Actualele însemne heraldice ale municipiului au fost elaborate în anul 1999.

Stema municipiului Caransebeş se compune dintr-un scut curbat la bază, tăiat-despicat în talpă, având  trei cartiere în culorile tricolorului românesc. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu cinci turnuri, specifică municipiilor.

Primul cartier, pe roşu, conţine o cetate medievală de argint, cu două turnuri ascuţite şi poarta centrală închisă, însoţită de un „soare răsare” şi o lună, ambele de aur. Deasupra cetăţii planează un braţ drept înzăuat cu spadă, tot de argint. Armele cartierului fac trimitere la secolul al XIII-lea, perioadă în care Caransebeşul este atestat documentar şi în care oraşul fortificat cunoaşte o puternică dezvoltare. Capitală de district timp de aproape cinci secole, Caransebeşul este cunoscut ca un bastion de apărare al Creştinătăţii împotriva invaziei păgâne. Braţul cu spadă face aluzie şi la rangul nobiliar acordat multor conducători militari localnici de către suveranii acelor vremuri, iar cei doi aştri semnifică libertatea, belşugul, veşnicia, dar şi înnoirea Caransebeşului. Capul de scut colorat în roşu – culoare ce semnifică suveranitate şi putere – reprezintă continuitatea din punct de vedere heraldic din anul 1503 şi apoi 1930.

Cartierul al doilea, pe albastru – culoare ce semnifică credinţa, speranţa şi sinceritatea – este rezervat credinţei creştine a locuitorilor municipiului şi îl prezintă pe Sfântul Gheorghe ecvestru, străpungând cu suliţa anticristul, totul de argint. Aureola Sfântului Gheorghe şi solzii animalului sunt executate din aur. Caransebeşul a fost şi este Episcopie, dar a avut tradiţie militară. De aceea, acest Sfânt militar, patron spiritual al Episcopiei de Caransebeş, care reprezintă de fapt victoria Binelui împotriva Răului, evocă cum nu se poate mai bine puterea credinţei creştin-ortodoxe a caransebeşenilor.

Al treilea cartier, pe aur, este rezervat perioadei romanice, perioadă ale cărei vestigii s-au descoperit la Tibiscum. Soldatul roman cu scutul lăsat, sprijinindu-se într-o suliţă cu vârful în jos este întruchiparea lui Virtus, zeul roman al curajului, personaj regăsit pe reversul monedelor romane care circulau la acea vreme în municipiul Tibiscum.

Drapelul municipiului Caransebeş se prezintă în două culori – alb şi albastru – în fapt, culorile fostului Regiment de Graniţă.

Imnul municipiului Caransebeş este pe muzică de Antoniu Sequens şi versuri de Gheorghe Bălteanu:

 

O, ziuă sfântă, o, ziuă mare

De veacuri aşteptată,

Fii binecuvântată!

Pământul doinei noastre:

Ardealul şi Banatul,

Crişana, Maramureş,

Moldova minunată

De atâtea ori trunchiată,

Vin astăzi să se-nchine

Puterilor divine,

Strigând, strigând,

Strigând: Mărire Ţie,

Mărită Românie,

Unită pe vecie!”